Album

Cuvânt înainte

MĂRTURIA CREDINŢEI LA VIENA

Sunt foarte bucuros să scriu câteva cuvinte de binecuvântare în fruntea acestui frumos Album, adevărată „Carte de vizită” a Ortodoxiei Româneşt din capitala Austriei. Crucea lui Şerban Cantacuzino din cartirul Tivoli, Capela de pe Löwelstraße şi biserica nouă de pe Simmeringer Hauptstraße sunt trei mărturii vieneze de credinţă şi iubire a românilor faţă de Biserica şi neamul lor, dar şi faţă de poporul austriac. Căci deşi ostaşii lui Cantacuzino în 1683 trebuiau să lupte, alături de turci, pentru asediul Vienei, totuşi ei au susţinut pe confraţii lor creştii vienezi. Iată ce spune aici Pr. Prof. Nicolae Dura, autorul Albumului: „Rugăciunile lor (ale soldaţilor şi ale Domnitorului Şerban n. n.) şi sfătuirea înţeleaptă cum să poată sprijini mai bine pe creştii asediaţi, se făceau discret, în taină, în şoapte sub umbra crucii ocrotioare, căci nu se putea striga în gura mare, cum făcea la câţiva km, în inima cetăţii, marele predicator al curţii imperiale”. 

Aceeaşi iubire pentru poporul austriac şi valorile sale au manifestat-o şi urmaşii soldaţilor de la 1683 veniţi la studii la Viena sau stabiliţi, mai târziu, aici. Este lucrul cel mai fiesc şi bineplăcut lui Dumnezeu ca cei ce au ales să trăiască în altă parte decât în Ţara lor să se integreze în Ţara care i-a primit şi să trăiască în armonie cu toţi locuitorii ei, fără să-şi nege sau să ignoreze propria lor identiate etnică şi de credinţă. În situaţia de Diasporă (împrăştire) în care trăiesc astăzi milioane de români, Biserica este aceea care îi ajută pe cei credincioşi să-şi păstreze şi să-şi cultive identiatea lor, dar nu o identiate monolitiă, de ghetou, ci o identiate deschisă spre valorile spirituale şi culturale ale neamului care i-a primit. Lucrul acesta îl realizează cu multă dăruire parohia noastră din Viena, în frunte cu cei trei slujitori ai ei: P.C. Părinţi Dr. Nicolae Dura, Mag. Emanuel Nuţu şi Dr. Ioan Moga. Îndeosebi Părintele Prof. Nicolae Dura, care slujeşte la Viena de 23 de ani, intră în istoria comunităţii româneşt de aici ca ctior al bisericii de pe Simmeringer Hauptstraße. 

Dumnezeu a dat Părintelui Nicolae îndrăzneala şi curajul de a relua dorinţa, veche de mai bine de 100 ani, a românilor din Viena de a construi o biserică proprie. Şi aceasta, într-o vreme când parohia se afla într-un impas fianciar total. Dar credinţa Părintelui şi a celor care i-au fost alături de la început a biruit munţii greutăţilor de tot felul şi noua biserică dă mărturie astăzi de vrednicia lor. De asemenea Capela de pe Löwelstraße a fost şi ea înnoită şi resfiţită. Şi findcă numărul românilor din Viena a crescut, în ultiii ani, foarte mult, iată că bunul Dumnezeu ne-a învrednicit, prin bunăvoinţa Arhiepiscopiei Catolice, de o a doua biserică românească la Viena, biserica Sfântul Anton de pe Pouthongasse, cumpărată de parohia
noastră. Dar chiar şi aceste două biserici se dovedesc insuficiente pentru numărul mare de credincioşi. De aceea avem în plan o a treia biserică românească la Viena în noul cartier Prater, pentru construcţia cărei Primăria din sectorul 2 al Vienei ne pune la dispoziţie un teren
adecvat. Ne bucurăm că credincioşii noştri susţin din toată inima realizarea acestor dorinţe sfinte.  

Pentru toate se cuvine să dăm mereu slavă şi mulţumire bunului Dumnezeu.
Binecuvântarea Domnului să fi peste toţi „cei ce iubesc podoaba Casei Sale” şi se străduiesc să devină ei înşişi biserici vii, curate de orice întinăciune şi împodobite cu virtuţile credinţei, nădejdei şi dragostei.

† Mitropolitul Serafim

PREFAŢĂ  

Cine intră în biserică şi se însufleţeşte în adevăratul sens al cuvântului, de măreţia locului, a icoanelor, a cuvintelor, a întregului ambient, acela va înţelege, ceea ce confratele nostru drag, vicar Nicolae Dura şi Mag. Irina Dura-Niţu, doresc să exprime cu această carte: Biserica drept o poartă deschisă pentru toţi, care ne invită să intrăm şi să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Această poartă uneşte pământul şi cerul, este în acelaşi timp cerul pământesc şi cerescul de acum. La aceasta contribuie nu doar cuvântul şi slujitorii lui Dumnezeu, dar devine, de asemenea, o atmosferă cerescă prin lumină, culoare şi imagini. Cine se lasă, în acest sens, atins de aceasta şi trăieşte Liturghia sau doar face o vizită pioasă, acela poate să înţelegă de ce întotdeauna cei mai buni artişti din toate timpurile au dat o înfăţişare demnă de locaşurile de cult, şi, se adresează simţurilor noastre cu această profunzime.

Picturile bisericilor şi mănăstiilor româneşti sunt un exemplu impresionant, care prin scenele şi personalităţile din Biblie şi prin Sfinţii Părinţi, precum şi prin mărturisitorii cuvântului lui Dumnezeu creează un pridvor spre frumuseţea cerescă. Scene din Biblie, modele în cuvânt şi faptă, persoane care avertizează de pierderea valorilor noastre creştine apar în orizontul nostru şi ne conduc prin această lucrare cu viaţa noastră într-o liniştită împreună vedere. De asemenea, şi aceasta este o şansă a imaginilor sacre, care ni-L aduc pe Dumnezeu mai aproape în viaţa noastră. Astfel de perlă iconografică a devenit biserica ortodoxă română din Simmering în 2010, şi prin aceasta s-a fondat, nu doar pentru comunitatea lor, un  impresionant locaş de cult, ci invită toţi creştinii prin Ortodoxie, pentru a deschide poarta lui şi să păşească pe calea spre un program iconografic al unităţii ecumenice şi al comuniunii. Căci aceasta este o caracteristică specială a Bisericii din Simmering că se întâlnesc aici în pictură Părinţi şi Sfinţi ortodocşi şi apuseni, pentru noi vienezii familiarul Sfânt Leopold, dar şi Papa Silvestru şi Grigorie sau marele Părinte bisericesc Ambrozie, arhidiaconul Laurenţiu şi alţii.

Această biserică simbolizează prin accesul direct spre Dumnezeu ȋncă o perspectivă a  Creştinismului nostru contemporan: unitatea ecumenică creştină în multiudinea confesiunilor şi a practicilor liturgice. Acestea sunt nu doar valori ȋn imagini, ci Comunitatea ortodoxă română practică ecumenismul în diasporă, într-un context cultural şi religios nou, într-un dialog constant cu comunităţile religioase şi confesiunile din noua lor patrie. Prin deschiderea propriilor porţi, aceasta se deschide pentru alţii; în dragostea faţă de Dumnezeu se depăşesc graniţe, şi rămâne diversitatea unei unităţi care adună şi o legătură comună.

O varietate de distinşi artişti români au contribuit la realizarea acestei opere. Aceasta este  lucrarea Ing. Arhit. Mihaela Ionescu, Ing. Arhit. Georg Baldass, pictor Vasile Lefter, Mag. Ioan şi Dipl. Ing. Iulia Buliga, Prof. Gheorghiţă Vornicu şi alţii.

Cu prezentul ghid – al împlinitei biserici din Simmering – prezentat de Nicolae Dura şi Irina N. Dura-Niţu, după o scurtă introducere la istoria Comunităţii Ortodoxe Române din Viena, este explicat în detaliu ca o meditaţie programul iconografic al aceastei capodopere a ortodoxiei.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru această operă frumoasă! 

† Christoph Kardinal Schönborn, Arhiepiscop de Viena, iunie 2015