Este Taina în care Dumnezeu iartă păcatele creştinilor care se căiesc sincer şi le mărturisesc în cadrul spovedaniei, în faţa preotului duhovnic. Ea are diferite numiri: pocăinţă, mărturisire sau spovedanie, întrucât creştinul îşi mărturiseşte păcatele în faţa preotului duhovnic; al doilea botez, pentru că prin ea se spală păcatele întocmai ca prin Taina Botezului; iertare, dezlegare, pentru că prin ea se dezleagă păcătosul de legătura păcatelor; împăcare, pentru că ne împacă cu Dumnezeu.
Mântuitorul Hristos a întemeiat această Taină prin cuvintele adresate sfinţilor Săi apostoli şi urmaşilor lor legitimi, preoţi şi episcopi: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veti ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi tine, vor fi ţinute” (Ioan XX, 21-23).
Recunoaşterea păcatelor se face prin mărturisirea sau spovedirea lor, prin viu grai, în faţa preotului-duhovnic. Păcatul apasă conştiinţa noastră ca o piatră şi o răneşte dureros. Dar prin mărturisire, sufletul se uşurează, inima dobândeste linişte, conştiinţa câştigă împăcare şi rana se vindecă. Lucru deosebit de însemnat nu este însă numai mărturisirea păcatelor, ci căinţa, adică părerea de rău şi durerea sufletească pe care o simte creştinul pentru păcatele săvârşite în felurite chipuri.
Cerinţele unei bune mărturisiri a păcatelor trebuie împlinite printr-o pregătire din vreme, cu deosebire prin post si rugăciune. De asemenea, să cercetăm în ce măsură ne-am împlinit datoriile către Dumnezeu (cele 10 Porunci), către Sfânta Biserică, apoi către aproapele, către familie, către noi înşine şi aşa să păşim către Sfânta Taină a Spovedaniei. Pot fi cercetate şi îndreptarele de spovedanie, iar pentru a nu fi uitate unele păcate, ele pot fi trecute pe o hârtie.
Spovedania se face ori de câte ori simțim nevoia de a ne elibera conştiința, dar mai ales în cele patru posturi din timpul anului bisericesc.